PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption. Vezi definitia »

pă bune, pe bune expr. serios, de-adevăratelea. Vezi definitia »

FORTIFICAȚIÚNE s.f. v. fortificație. Vezi definitia »

DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere]. Vezi definitia »

DISUASIÚNE s. f. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea. ◊ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile. (< fr. dissuasion) Vezi definitia »