ȘTÉVIE, ștevii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină puternică, cu frunze ovale, comestibile, a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: ștevie-de-munte = plantă erbacee perenă, cu tulpina înaltă de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz în inflorescențe (Astrantia major). – Din sl. štavije, bg. štavel, scr. štavlije. Vezi definitia »

CONDRECTOMÍE s. f. rezecție a unui cartilaj. (< fr. chondrectomie) Vezi definitia »

vaccinoterapíe s. f., art. vaccinoterapía, g.-d. vaccinoterapíi, art. vaccinoterapíei Vezi definitia »

crâștie s.f. sg. (reg.) lipsă mare, mizerie. Vezi definitia »

AUTOGENÍE s.f. Capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce. [< fr. autogénie, cf. gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »