știc, ștícuri, s.n. (reg.) 1. băț. 2. băț bifurcat la un capăt cu care se zdrobesc strugurii pentru a obține mustul; mustuitor, ștircă. 3. (în forma: știci) prăjină cu care se conduce barca. 4. (în forma: stic) spetează la loitră. Vezi definitia »

TRICLÍNIC, triclinice, adj. (Min.; în sintagma) Sistem triclinic = sistem cristalin caracterizat prin trei axe cristalografice înclinate între ele, asimetrice și de lungimi diferite. – Din fr. triclinique. Vezi definitia »

HEMOGÉNIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hemogenie. [< fr. hémogénique]. Vezi definitia »

ANTICRÍTIC, -Ă I. adj. referitor la anticritică. II. s. f. răspuns la o critică. (< fr. anticritique, /II/germ. Antikritik) Vezi definitia »

GASTROHEPÁTIC, -Ă adj. referitor la stomac și ficat. (< engl. gastrohepatic) Vezi definitia »