EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. Vezi definitia »

córcie (-ii), s. f. – 1. Grătar, grilă, leasă. – 2. Targă. – 3. Culisă, plan înclinat pentru a descărca butoaie sau a le coborî în pivniță. Sl. kruči (Miklosich, Slaw. Elem., 27), cf. mag. korcsolya „plan înclinat” (DAR; Scriban; Gáldi, Dict., 121), rut. korčuhy „sanie.” Vezi definitia »

CALCIURÍE, calciurii, s. f. (Med.) Prezență anormală a calciului în urină; cantitate de calciu prezentă anormal în urină. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. calciurie. Vezi definitia »

TRANSDÚCȚIE s.f. (Biol.) Transfer de material genetic interbacterian, purtătoare ale acestuia fiind bacteriofagele. [< fr. transduction, it. trasduzione]. Vezi definitia »

HEMIATROFÍE s.f. (Med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiatrophie, cf. gr. hemi – jumătate, a – fără, trophe – hrană]. Vezi definitia »