UREDINÁLĂ, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, producând boala numită rugină; (și la sg.) ciupercă din acest ordin. – Din fr. urédinales. Vezi definitia »

DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură. Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Teorie, susținută de naturalistul german Haeckel, care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului ambiant. [< fr. autogénèse, cf. gr. autogenesis < gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »

SIBÍLĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirată de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla. Vezi definitia »

PILORÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei pilorice. (< fr. pylorite) Vezi definitia »