Definita cuvantului elegiac
ELEGIÁC, -Ă adj. 1. Cu caracter de elegie; elegic. ♦ (Despre un poet) Care compune elegii sau opere cu caracter de elegie. 2. Trist, jalnic. [Pron. -gi-ac. / cf. fr. élégiaque, it. elegiaco].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elegiac
BUNGEAC, bungeacuri, s.f. Vezi definitia »
POLOVEÁC s. n. v. polomeac. Vezi definitia »
ZLAC1, zláce, s.n. v. Zlac1. Vezi definitia »
olác (oláce), s. n. – Poștă, oficiu poștal. Tc. ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), cf. ngr. ỏλάϰης, bg., sb. olak. – Der. olăcar, s. m. (sol, trimis); olăcărie, s. f. (înv., expediere, poștă); olăcește, adv. (rapid); olăcări, vb. (Mold., a îndeplini slujba de olăcar); olăcaș, s. m. (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale). Vezi definitia »
a da un bobârnac expr. a face o aluzie răutăcioasă la adresa cuiva. Vezi definitia »