Definita cuvantului elenism
ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elenism
MIOPÍSM s.n. (Liv.) Miopie. ♦ (Fig.) Atitudine lipsită de clarviziune; lipsă de perspectivă în judecată. [< fr. myopisme]. Vezi definitia »
CONCRETISM s. n. 1. caracter concret. ◊ tendință în demersul ideativ și în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv. 2. concepție potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism. (< concret + -ism) Vezi definitia »
FOTOTROPÍSM s.n. 1. Reacție de orientare și de mișcare a plantelor și animalelor sub influența luminii. V. heliotropism. 2. Fototropie. [< fr. phototropisme, cf. gr. phos – lumină, trope – întoarcere]. Vezi definitia »
DEFETÍSM s. n. 1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reușita unei acțiuni, în justețea unei cauze pe care o consideră pierdută. 2. infracțiune constând în lansarea și răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informații false, tendențioase cu privire la situația politică, economică și socială a țării. (< fr. défaitisme) Vezi definitia »
ORIGENÍSM s. n. doctrina lui Origene care, susținând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte și admitea eternitatea materiei și preexistența sufletului față de trup. (< fr. origenisme) Vezi definitia »