CONGEMINÁȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination. Vezi definitia »

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. ◊ Expr. A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct inițial al unui proces de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar; publicare. – Fr. apparition (lat. lit. apparitio, -onis). Vezi definitia »

FOTOGENÍE s. f. Însușirea de a fi fotogenic. – Din fr. photogénie. Vezi definitia »

EXULTÁȚIE s. f. exultare; exultanță. (< fr. exultation) Vezi definitia »

-URGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „operă”, „lucrare”, „lucrătură”. [< it. -urgia, fr. -urgie, cf. gr. -ourgia < ergon]. Vezi definitia »