CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). Vezi definitia »

ANEMOCÓR, -Ă, anemocori, -e, s. f., adj. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru a fi răspândite de vânt. – Din fr. anémochore. Vezi definitia »

MICROTRANSMIȚĂTÓR, microtransmițătoare, s. n. Transmițător (2) de dimensiuni (extrem de) reduse. – Micro¹ + transmițător. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur]. Vezi definitia »

MUSTUITÓR, mustuitoare, s. n. Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tor. Vezi definitia »