DEPRÍNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – V. deprinde. Vezi definitia »

văcsuitoáre (-su-i-) s. f., g.-d. art. văcsuitoárei; pl. văcsuitoáre Vezi definitia »

ÎMPROSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare. – V. împrospăta. Vezi definitia »

SCUTURÁRE, scuturări, s. f. Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei; scuturat¹. – V. scutura. Vezi definitia »

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare. Vezi definitia »