HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »

teren arabil, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori, pomi fructiferi. Vezi definitia »

SEPTOGÉN, -Ă, septogeni, -e, adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacție. – Din septic (după gazogen). Vezi definitia »

SOVPRÉN s.n. Neopren. / < rus. sovpren, germ. Sowpren – nume comercial]. Vezi definitia »

ANOFELOGÉN, -Ă adj. (Despre terenuri, bălți) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. [< fr. anophélogène]. Vezi definitia »