Definita cuvantului emergent
EMERGÉNT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emergent
PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens]. Vezi definitia »
CONTAMINÁNT, -Ă, contaminanți, -te adj. (Rar) Care contaminează; contagios. – Contamina + suf. -ant. Vezi definitia »
RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr. rénitent, lat. renitens) Vezi definitia »
IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului sexual. (< fr. impotent, lat. impotens) Vezi definitia »
NEÁNT s. n. Noțiune filozofică care desemnează vidul, neființa, inexistența, nimicul. [Pr.: ne-ant] – Din fr. néant. Vezi definitia »