PUNCȚIÚNE s.f. v. puncție. Vezi definitia »

DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie. Vezi definitia »

AVULSIÚNE s. f. Rupere de către ape a unei bucăți (mari) de mal din pământul aparținând unui proprietar și alipirea acestuia la pământul altui proprietar riveran. [Pr.: -si-u-] – Fr. avulsion. Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. Refl. 1. A sta în calea cuiva, a pândi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mândrei aținui, O floricică de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care încearcă să scape); a băga bine de seamă. Grăunțele pocnesc și sar înflorite, albe. Băieții s-ațin să le prindă (VLAHUȚĂ). ◊ Expr. Aține-te! = fii gata! ține-te bine! [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

PREDICȚIÚNE s.f. v. predicție. Vezi definitia »