SPINÚL s. m. spic mic, spinișor. (< fr. spinul, lat. spinula) Vezi definitia »

TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum. Vezi definitia »

Stambúl s. m. – Constantinopol. – Var. Mold. Istambul. Tc. Istambol ‹ mgr. είς τήν πόλιν. – Der. stambul (var. stambol), s. m. (monedă turcească de aur, cîntărind 10,5 gr. de aur pur, cu valoare nominală de 5 piaștri); stamboală, s. f. (măsură de capacitate pentru solide, baniță), în loc de stambol – chilă, din tc. istambol kila (Șeineanu, II, 327). Vezi definitia »

opusul cuântului rostit Vezi definitia »

NOCTAMBÚL, -Ă s.m. și f. Somnambul. ♦ (Fam.) Om care își petrece nopțile în chefuri. [< fr. noctambule, cf. lat. nox – noapte, ambulare – a merge]. Vezi definitia »