CATAZONĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kata „complet” + fr. zone „zonă”) s. f. Zonă de mare adîncime (12-30 km) a scoarței Pămîntului, corespunzătoare gradului de dezvoltare maximă a metamorfismului general, caracterizată prin temperaturi de 400-700ºC și presiune litostatică puternică, ambele crescînd cu adîncimea și puțin stres slab sau chiar inexistent. Principalele roci caracteristice c. sînt: eclogitele, micașisturile, cuarțitele și marmurele. Vezi definitia »

SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit¹. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală. Vezi definitia »

DRÚȘCĂ, druște, s. f. (Reg.) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la ceremonia nunții. – Din ucr. družka. Vezi definitia »

POȘÁDĂ s.f. (Liv.) 1. Pictură executată la repezeală. 2. Operă literară scrisă de mântuială. [< fr. pochade]. Vezi definitia »

columbácă s. f. – Varietate de viespe, Simulia Columbacensis. De la Golubac, localitate din Serbia, în rom. Columbaci. Vezi definitia »