CASCÁDĂ s. f. 1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă². 2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade. ♦ ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat. 4. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade) Vezi definitia »

RADICELĂ s. f. ramificație secundară a rădăcinii principale. (< fr. radicelle) Vezi definitia »

Bárbă-Albástră (personaj) s. propriu m., g.-d. lui Bárbă-Albástră Vezi definitia »

CATAFORÉZĂ s.f. 1. Deplasarea către catod a particulelor dintr-o soluție coloidală sub acțiunea curentului electric. 2. Introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu. [Cf. fr. cataphorèse]. Vezi definitia »

bótă (bóte), s. f. – Băț, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. botaș, s. m. (hăitaș); botcă, s. f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s. n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, și cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s. f. (inflorescență). Vezi definitia »