iudéu (iudéi), s. m. – Evreu. Gr. ’Iουδαῖος, în parte prin intermediul sl. Ijudej. Sec. XVI. – Der. iudeesc, adj. (iudaic); iudeian, adj. (înv., evreu). Vezi definitia »

ATENÉU s.n. 1. Sanctuar al zeiței Atena. 2. Clădire publică în care au loc manifestații cultural-artistice. [Pl. -ee, -euri. / < fr. athéné, cf. lat. athenaeum, gr. Athenaion – templul zeiței Atena]. Vezi definitia »

MANIHÉU s.m. și f. Manihean. [Cf. it. manicheo, lat.t. manichaeus]. Vezi definitia »

CUPÉU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupeá s. f.] – Din fr. coupé. Vezi definitia »

RĂSTÉU s. n. v. resteu. Vezi definitia »