ORTORADIOSCOPÍE, ortoradioscopii, s. f. (Fiz.) Metodă radioscopică pentru obținerea conturului unui obiect în adevărata lui mărime; ortoradiografie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. orthoradioscopie. Vezi definitia »

RADICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare chirurgicală a unei rădăcini a măduvei spinării; rizotomie. [Gen -iei. / < fr. radicotomie, cf. lat. radix – rădăcină, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

LĂCĂRÍE s. f. Cantitate mare de apă care acoperă un loc în urma ploilor, a inundațiilor; apă multă vărsată de cineva pe jos; apăraie, lăcăraie. – Lac¹ + suf. -ărie. Vezi definitia »

INSURÉCȚIE, insurecții, s. f. Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante. – Din fr. insurrection, lat. insurrectio. Vezi definitia »

ISTOLOGÍE s.f. v. histologie. Vezi definitia »