HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre) Vezi definitia »

NÁCRU s.n. (Liv.) Sidef. [< fr. nacre, cf. pers. nakar]. Vezi definitia »

MEZOGÁSTRU s. n. regiune mijlocie a abdomenului. (< fr. mésogastre) Vezi definitia »

SPIROMÉTRU s.n. Instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămânilor. [< fr. spiromètre, cf. lat. spirare – a respira, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

ÁSPRU¹, aspri, s. m. Monedă turcească cu circulație în Principatele Române începând din secolul al XV-lea. – Ngr. aspron. Vezi definitia »