PRONÚNȚIE, pronunții, s. f. Pronunțare, rostire; mod de a pronunța. – Din it. pronunzia. Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază felul de viață și cultura popoarelor antice, pe baza urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Fr. archéologie (< gr.). Vezi definitia »

ARTERIECTAZÍE s.f. Dilatare a arterelor. [Gen. -iei. < fr. artériectasie]. Vezi definitia »

OSTEALGÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru durerea de oase; osteodinie. [Pron. -te-al-, gen. -iei. / < fr. ostéalgie, cf. gr. osteon – os, algos – durere]. Vezi definitia »

AMETROPÍE s.f. (Med.) Anomalie a refracției oculare (miopie, hipermetropie, astigmatism). [Gen. -iei. / < fr. amétropie, cf. gr. a – fără, metron – măsură, ops – ochi]. Vezi definitia »