polilóg (-gă), adj. – Guraliv, limbut. Ngr. πολύλογος (Gáldi 232). Sec. XVIII, înv. – Der. poliloghie (var. polologhie), s. f. (vorbărie, flecăreală, pălăvrăgeală), din ngr. πολυλογία. Vezi definitia »

GLACIOLÓG, -Ă, glaciologi, -ge, s. m. și f. Specialist în glaciologie. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. glaciologue. Vezi definitia »

DIALÓG, dialoguri, s. n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc. ♦ (P. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje. ◊ Linie de dialog = semn ortografic de punctuație care indică începutul vorbirii fiecărui participant la o convorbire. 2. Operă literară scrisă sub formă de dialog. [Pr.: -di-a-] – Din fr. dialogue, lat. dialogus. Vezi definitia »

glotológ s.m. Lingvist. (< it. glottologo) Vezi definitia »

INFRAMICROBIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în inframicrobiologie. (< inframicrobiologie) Vezi definitia »