șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban). Vezi definitia »

TÁXĂ¹ s. f. sumă de bani percepută pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte, în schimbul unor servicii sau pentru dobândirea anumitor drepturi. ♦ ~ de valoare adăugată = impozit general de consum care se percepe doar asupra valorii nou adăugate. (< fr. taxe) Vezi definitia »

CONIÓZĂ s. f. afecțiune produsă de pătrunderea și fixarea pulberilor în organism. (< fr. coniose) Vezi definitia »

NĂVOLOÁCĂ, năvoloace, s. f. (Reg.) 1. Loc de pe care s-a tăiat porumbul și unde se seamănă grâu de toamnă, fără să se mai are. ♦ Livadă pe malul unui râu. 2. Țărm înalt al mării. – Ucr. navolok. Vezi definitia »

GELIVÚRĂ, gelivuri, s. f. Crăpătură adâncă în lungimea tulpinii arborilor provocată de îngheț. – Din fr. gélivure. Vezi definitia »