SOFÓRĂ s.f. Arbore din Extremul Orient cu frunziș bogat, care înflorește târziu, cultivat ca plantă ornamentală; salcâm japonez. [< fr., lat. sophora]. Vezi definitia »

ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe. Vezi definitia »

LUNÚRĂ s.f. (Silv.) Defect în structura lemnului, constituind începutul de putrezire a acestuia. [< fr. lunure]. Vezi definitia »

CETÓZĂ s. f. Monozaharid care conține cetonă. – Din fr. cétose. Vezi definitia »

ÎNĂBUȘEÁLĂ, înăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Înăbuși + suf. -eală. Vezi definitia »