PREZBITERIANÍSM s. n. 1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori și laici. 2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. (< fr. presbytérianisme) Vezi definitia »

SABINÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu ulei de sabină. – Din fr. sabinisme. Vezi definitia »

UNIVERSALÍSM s.n. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; multilateralitate în cunoștințe; universalitate. 2. (Fil.) Denumire dată teoriilor care afirmă existența unei realități ca un tot unic, universal. 3. Direcție idealistă care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. [Cf. fr. universalisme]. Vezi definitia »

GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație]. Vezi definitia »

ASPERMATÍSM s. n. imposibilitate de producere și evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa seminței bărbătești. (< fr. aspermatisme) Vezi definitia »