míșculă (míșcule), s. f. – Scorușă. Ngr. μούσϰουλον „moșmon” (Cihac, II, 676). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

TRAVERSIÉRĂ s.f. (Mar.) Lanț folosit pentru a ridica ancorele care nu intră în mare. [Pron. -si-e-. / < fr. traversier]. Vezi definitia »

VORNICEÁSĂ, vornicese, s. f. 1. (Înv.) Soția vornicului (1); vorniciță (1). 2. Prietena cea mai apropiată a miresei, având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții; drușcă, vorniciță (2). – Vornic + suf. -easă. Vezi definitia »

sécică, s.f. (reg.; cu sens colectiv) paie tăiate mărunt pentru hrana vitelor. Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁMĂ s.f. Telegramă transmisă prin radio; radiogramă (1). [Cf. fr. radiotélégramme]. Vezi definitia »