OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie. Vezi definitia »

DISGEUZÍE s.f. (Med.) Alterare a simțului gustativ. [Gen. -iei. / < fr. dysgéusie, cf. gr. dys – dificil, geusis – gust]. Vezi definitia »

DENDROCRONOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu determinarea vârstei plantelor lemnoase pe baza studiului inelelor anuale formate prin creșterea în grosime a rădăcinii și tulpinii. [Gen. -iei. / < germ. Dendrochronologie, cf. gr. dendron – arbore, chronos – timp, logos – știință]. Vezi definitia »

ELECTRONAVIGÁȚIE s. f. (mar.) metodă de navigație costieră cu ajutorul aparatelor electrice de navigație. (< fr. électronavigation) Vezi definitia »

PNEUMOGRAFÍE s.f. (Med.) Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. ♦ Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau un alt gaz. [Gen. -iei. / < fr. pneumographie, cf. gr. pneuma – aer, graphein – a scrie]. Vezi definitia »