CONSTITÚȚIE s. f. I. 1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. 2. conformație; arhitectură (3). II. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale (< fr. constitution, lat. constitutio) Vezi definitia »

CENTÚRIE s.f. 1. Unitate a armatei romane formată din o sută de soldați. 2. Unitate politică și administrativă în vechea Romă, formată din o sută de cetățeni. [Gen. -iei. / < lat. centuria, cf. fr. centurie]. Vezi definitia »

LĂCĂRÁIE s. f. Lăcărie. – Lac¹ + suf. -ăraie. Vezi definitia »

-ZOMÍE elem. v. somato-. Vezi definitia »

CONCÓRDIE s. f. bună înțelegere, armonie. (< lat. concordia) Vezi definitia »