COLIZIÚNE, coliziuni, s. f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mișcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forțe, tendințe, interese contrare în domeniul relațiilor omenești; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [Pr.: -zi-u-. – Var.: (înv.) colízie s. f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis. Vezi definitia »

MONIȚIÚNE s. f. 1. avertisment dat cuiva de un reprezentant al bisericii catolice pentru o greșeală pe cale de a fi înfăptuită. 2. dojană, observație făcută cuiva. (< fr. monition, it. monizione, lat. monitio) Vezi definitia »

secerăciúne s.f. (înv.) 1. secerare, seceriș, secerătură. 2. (la sg. cu sens colectiv) cereale coapte bune de secerat; recoltă de cereale. Vezi definitia »

TRISECȚIÚNE s. f. împărțire în trei părți egale. ♦ ă unghiului = problemă, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. (< fr. trisection) Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ◊ formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio) Vezi definitia »