ANTIPOÉTIC, -Ă adj. Contrar poeziei. [Cf. fr. antipoétique]. Vezi definitia »

ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique) Vezi definitia »

NUCLÉIC, -Ă adj. Referitor la nucleu. ◊ Acid nucleic = acid organic complex care intră în componența nucleului celulei; acid nucleinic. [Pron. -cle-ic. / < fr. nucléique]. Vezi definitia »

ALOTRÓFIC, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care folosește substanțele organice sintetizate de alte organisme. [< fr. allotrophique, cf. gr. allos – altul, trophe – hrană]. Vezi definitia »

LARÁMIC, -Ă adj. cutare ~ă = fază de mișcări tectonice, între cretacic și paleogen, care prin regresiuni a definitivat configurația marilor unități ale scoarței terestre. (< germ. laramisch) Vezi definitia »