CONDÍȚIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio) Vezi definitia »

HIPOTROFÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui țesut. [< fr. hypotrophie, cf. gr. hypo – sub, trophe – hrană]. Vezi definitia »

ERGONOMÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. – Din fr. ergonomie. Vezi definitia »

EPISTAZÍE s. f. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă. (< fr. épistasie) Vezi definitia »

STENOTIPÍE s. f. Stenografiere mecanică cu ajutorul stenotipului. – Din fr. sténotypie. Vezi definitia »