pocaiánie, pocaiánii, s.f. 1. (înv.) pocăință; una din cele șapte taine ale bisericii creștine. 2. (înv. și reg.) pedeapsă pentru ispășirea păcatelor; suferință, chin, penitență. 3. (reg.) moarte. 4. (reg.) seamăn, pereche; măsură, limită în comportare. Vezi definitia »

SEXONOMÍE s. f. (biol.) studiu al legilor de reproducere și repartiție a sexelor. (< fr. sexonomie) Vezi definitia »

scripcăríe s.f. (reg.) arta sau meseria de scripcar. Vezi definitia »

ULCERÁȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération. Vezi definitia »

DISCHINEZÍE, dischinezii, s. f. Greutate în mișcări a unei persoane sau la mișcarea unui organ. ◊ Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. – Din fr. dyscinésie. Vezi definitia »