Definita cuvantului epigeneză
EPIGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Concepție evoluționistă care arată că în cursul dezvoltării embrionare au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) Proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sunt cuprinse. [< fr. épigenèse, cf. gr. epi – după, genesis – naștere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epigeneză
LUNÚRĂ s. f. defect în structura lemnului, începutul de putrezire a acestuia. (< fr. lunure) Vezi definitia »
REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. Reședință, sediu, domiciliu. – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz. Vezi definitia »
dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63). Vezi definitia »
GENÉTICĂ s.f. v. genetic (1). [DEX'98] Vezi definitia »
MẮGULĂ s. f. v. măgură. Vezi definitia »