RUDĂRÉSC, -EÁSCĂ, rudărești, adj. De rudar, făcut de rudar; țigănesc. – Rudar + suf. -esc. Vezi definitia »

ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque) Vezi definitia »

PLATERÉSC adj. Stil plateresc și (s.n.) = stil arhitectonic caracteristic renașterii spaniole, ale cărui ornamente imită pe cele de orfevrărie. [< fr. plateresque, cf. sp. platero – giuvaergiu]. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc. Vezi definitia »

PIRATERÉSC, -EÁSCĂ adj. de pirat. (< piraterie + -esc) Vezi definitia »