RÖNTGEN¹/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm³ de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen) Vezi definitia »

ANTETRÉN, antetrenuri, s. n. Vehicul pe două roți, care se cuplează, în vederea transportului, cu un tun, cu o bucătărie de campanie sau cu un cheson. – Ante- + tren (după fr. avant-train). Vezi definitia »

FILOELÉN, -Ă adj., s.m. și f. Prieten al grecilor. [Cf. fr. philhellène]. Vezi definitia »

TIBICÉN s.m. (Ant.) Cântăreț din fluier, din flaut. [< lat. tibicen, cf. fr. tibicen]. Vezi definitia »

SPERMATOGÉN, -Ă, spermatogeni, -e, adj. (Biol.) Care produce celule germinale masculine. – Din germ. spermatogen. Vezi definitia »