HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

VENTRICULECTOMÍE s. f. incizie a ventriculelor laringelui, la calul atins de cornaj. (< fr. ventriculectomie) Vezi definitia »

BOLOMETRÍE s. f. măsurare a intensității radiațiilor. (< fr. bolométrie) Vezi definitia »

PLANTALGÍE s. f. durere în regiunea tălpilor. (< fr. plantalgie) Vezi definitia »

COMPRÉSIE s. f. v. compresiune. Vezi definitia »