OTOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în otologie. (< germ. Otolog) Vezi definitia »

TERFELÓG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloágă s. f.] – Terfeli + suf. -og. Vezi definitia »

fofológ, fofoloágă, fofológi, fofoloáge, s.m. și f. (pop.) 1. om greoi, îndesat, leneș, împiedicat, tont. 2. (la pl.) smocuri de păr crescute pe partea de jos a picioarelor unor cai. 3. boboc de rață. Vezi definitia »

BÂRLÓG, bârloguri, s. n. Adăpost în care se retrage ursul; p. ext. loc de adăpost sau de culcuș al altor animale sălbatice. ♦ Fig. Culcuș; locuință. – Slav (v. sl. brŭlogŭ). Vezi definitia »

DIALÓG s.n. 1. Conversație, convorbire între personajele unei opere dramatice; formă în care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactată sub formă de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discuție între două persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos]. Vezi definitia »