SILUÉTĂ, siluete, s. f. 1. Imagine, înfățișare reală (și oarecum neclară în amănuntele ei) a unei ființe, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbră) pe un fond mai luminos; p. ext. ființă sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schițat într-o operă literară. 2. Talie zveltă și bine proporționată a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proporționat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face siluetă = a deveni zvelt; a slăbi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat în creion, în tuș sau decupat din hârtie, pânză etc. reprezentând contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond de altă culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentând o siluetă (1) de om) pe care sunt fixate țintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette. Vezi definitia »

scodínă, scodíne, s.f. (reg.) jgheab (la moară, la streașină, la fântână etc.). Vezi definitia »

ENDOENZÍMĂ s. f. enzimă care își exercită activitatea chiar în celulele în care a fost produsă. (< fr. endoenzyme) Vezi definitia »

POMUȘOÁRĂ, pomușoare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Păltior. 2. Coacăz. ♦ Coacăză. – Poamă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

ÁNTĂ, ante, s. f. Element de construcție decorativ și de întărire situat la colțurile unui edificiu. – Din fr. ante. Vezi definitia »