APAGÓGIC, -Ă adj. raționament ~ (sau demonstrație ~ă) = ddemonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie. (< fr. apagogique) Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă I. adj. 1. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică. 2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. II. s. f. 1. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. 2. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr. 3. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. 4. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor. (< fr. dialectique, lat. dialecticus) Vezi definitia »

ENTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la entropie. [< fr. entropique]. Vezi definitia »

TERMOPLÁSTIC, -Ă adj. (despre materiale solide) care, încălzit la înmuiere și apoi răcit, nu-și modifică structura. (< fr. thermoplastique) Vezi definitia »

VÉȘNIC, -Ă, veșnici, -e, adj. Care există de totdeauna și va exista întotdeauna; etern. ◊ Somnul cel veșnic = moartea. ♦ (Prin exagerare) Care are durată lungă; continuu, permanent. ♦ (Adverbial) Întruna, mereu, necontenit. [Var.: (înv. și pop.) vécinic, -ă adj.] – Din sl. vĕčinŭ. Vezi definitia »