PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv. Vezi definitia »

PERTURBATÍV, -Ă adj. perturbator. (< lat. perturbativus) Vezi definitia »

NATÍV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ) Vezi definitia »

SEMNIFICATÍV, -Ă adj. 1. Cu un înțeles precis, care arată ceva clar. 2. Care are o semnificație, un înțeles (ascuns), un tâlc; care arată ceva fără a fi nevoie de vorbe; expresiv. 3. Însemnat, important. [După fr. significatif, it. significativo]. Vezi definitia »

MELIORATÍV, -Ă adj. (despre cuvinte, expresii) cu sens laudativ. (< fr. mélioratif) Vezi definitia »