DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »

PERMANENTIZÁRE s.f. Acțiunea de a permanentiza și rezultatul ei; statornicire. [< permanentiza]. Vezi definitia »

ALDOLIZÁRE s. f. formarea de aldol pornind de la aldehidă. (după fr. aldolisation) Vezi definitia »

ELECTROAPRÍNDERE s. f. aprindere prin scânteie electrică a combustibilului din amestecul carburant în cilindrul unui motor cu ardere internă. (< electro- + aprindere) Vezi definitia »

ESCHIVÁRE s.f. Acțiunea de a se eschiva și rezultatul ei. [< eschiva]. Vezi definitia »