Definita cuvantului erată
ERÁTĂ s.f. Listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar (uneori și de fond) strecurate în cuprinsul lucrării. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a greși].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu erată
METALOGRAVÚRĂ, (2) metalogravuri, s. f. 1. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor metalice, folosit la imprimarea timbrelor, bancnotelor, acțiunilor etc. 2. Clișeu metalic gravat prin procedeul de mai sus. – Din fr. métallogravure. Vezi definitia »
scáră (-ắri), s. f. – 1. Obiect care servește la urcat și coborît. – 2. Șir de trepte. – 3. Pîine de formă specială, care se dă de pomană. – 4. Scăriță de trăsură. – 5. Scăriță de șa. – 6. Grad, eșalon, rang. – 7. Gradație. – 8. Sumar, indice. – 9. (Înv.) Gamă. – Mr., megl. scară. Lat. scala (Pușcariu 1543; REW 7637), cf. alb. škalë (Philippide, II, 653), it. scala, prov., cat., sp. escala, fr. échalle; cf. scală. – Der. scărar, s. m. (lemnar care face scări și scărițe; plantă, Polemonium caeruleum); scărilă, s. f. (scară de trăsură); scăriță, s. f. (scară mică; scară de șa, de trăsură; osul urechii); scăriș, adv. (gradat). Vezi definitia »
CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine. Vezi definitia »
JÚXTĂ s. f. traducere juxtaliniară a unor texte grecești sau latinești. (< lat. iuxta) Vezi definitia »
ASTRINGÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe astringente. (< fr. astringence) Vezi definitia »