FRUNZÍCĂ, frunzici, s. f. (Rar) Frunzuliță. – Frunză + suf. -ică. Vezi definitia »

MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante) Vezi definitia »

DIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Însușire a unor viețuitoare de a avea două moduri de reproducere (sexuată și asexuată). [Cf. gr. dis – de două ori, genesis – naștere]. Vezi definitia »

ROVÍNĂ, rovine, s. f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă. [Acc. și: róvină. – Pl. și: rovini] – Din bg. rovina. Vezi definitia »

ZDRÁVIȚĂ, zdrávițe, s. f. Salvie (Salvia officinalis). (din zdravăn; cf. sl. zdravica = sănătate) Vezi definitia »