ECHILIBROMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea echilibrării (4). (< fr. équilibreur) Vezi definitia »

ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). Vezi definitia »

STALAGMOMÉTRU s.n. Instrument folosit în stalagmometrie. [< fr. stalagmomètre]. Vezi definitia »

SOLARIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea radiațiilor solare; piranometru. (< fr. solarimètre) Vezi definitia »

ACCELEROMÉTRU, accelerometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară accelerațiile, îndeosebi la vehiculele aeriene. 2. Transductor electromecanic de măsurat structurile vibrante. – Din fr. accéléromètre. Vezi definitia »