SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie. Vezi definitia »

SIDERURGÍE s. f. 1. Ansamblu de operații constând în extragerea fierului, elaborarea aliajelor sale, precum și în prelucrarea acestora (pentru laminare și forjare); metalurgia fierului. 2. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui și cu studiul metodelor siderurgiei (1). – Din fr. sidérurgie. Vezi definitia »

XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini, în Grecia antică, de a ședea într-un oraș. (din fr. xénélasie, gr. xenelasia) Vezi definitia »

CISTOPLEGÍE s. f. paralizie a vezicii urinare. (< fr. cystoplégie) Vezi definitia »

CRISTALOGENÍE s.f. Cristalogeneză (1) [în DN]. [< fr. cristallogénie]. Vezi definitia »