CULÁTĂ s.f. Partea dinapoi a țevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta]. Vezi definitia »

AMIGDÁLĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două glande în formă de migdală, situate în fundul gurii de o parte și de alta a omușorului; tonsilă. 2. Cavitate veziculară de formă neregulată, de dimensiuni mici, care se întâlnește frecvent în rocile vulcanice bazice. // (În forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „amigdală”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdală]. Vezi definitia »

HIALINÓZĂ s. f. transformare patologică a substanței fundamentale a țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă. (< fr. hyalinose) Vezi definitia »

CUSCÚTĂ s. f. plantă parazită cu tulpina filiformă, subțire, fără clorofilă, pe trifoi și pe lucernă; torțel. (< fr. cuscute, lat. cuscuta) Vezi definitia »

ANTRACOSILICÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune și de silice. (< fr. anthracosilicose) Vezi definitia »