Definita cuvantului hermeneutică
HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu hermeneutică
SIGNATÚRĂ s. f. 1. semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor. 2. mic șanț tăiat în blocul de litere care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei. 3. (mat.) ă unei substituții = (pentru o substituție dată) numărul +1 dacă substituția echivalează cu un număr par de traspoziții, numărul -1 dacă acesta echivalează cu un număr impar de transpoziții. (< fr. signature) Vezi definitia »
PANCREATÍNĂ s. f. substanță din pancreasul animalelor, medicament în tratamentul tulburărilor intestinale. (< fr. pancréatine) Vezi definitia »
RETICULÍTĂ s.f. Inflamație a țesutului reticular. [< reticul + -ită]. Vezi definitia »
GLIPTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de pietre gravate; locul unde se păstrează. 2. muzeu de sculptură. (< fr. glyptothèque, germ. Glyptothek) Vezi definitia »
AUTODÚBĂ s.f. Automobil prevăzut cu o dubă, folosit pentru transportul de materiale fragile, produse alimentare etc. [Pron. a-u-, pl. -be. / < auto2- + dubă]. Vezi definitia »