calúp (calúpuri), s. n. – 1. Tipar, matrice, calapod, formă. – 2. Obiect adaptat, bucată. – Mr. călupe, megl. calop. Tc. kalup „tipar” (Șeineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. Este cuvînt cu intensă circulație europeană. În tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit și calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), și arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. În tc. are și sensul de „viclenie, șiretlic”, care s-a păstrat în expresia „a trage un calup” „a înșela”. Este dublet al lui calibru, s. n. (mărime; calitate personală), din fr. și al lui calapod. Vezi definitia »

ZDUP (2), zdúpuri, s. n. (Argou) ~ (onomat., cf. hop, dup) [și NODEX] Vezi definitia »

KÉTCHUP s.n. Sos picant preparat pe bază de suc de roșii, oțet și mirodenii. [Pron. ket-cöp. / cf. fr., it., engl. ketchup < cuv. malaiez]. Vezi definitia »

PÍCK-UP s.n. v. picup. Vezi definitia »

MANSÚP, mansupuri, s. n. (Înv.) Funcție, dregătorie, slujbă. – Din tc. mansip. Vezi definitia »