ÎNDURERÁRE s. f. Mâhnire, întristare. – V. îndurera. Vezi definitia »

DESCOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) descompune și rezultatul ei; desfacere; stricare, putrezire, alterare. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă. [< descompune]. Vezi definitia »

care nu-si schimba locul Vezi definitia »

AGRAVÁRE s.f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. [< agrava]. Vezi definitia »

miscare ritmica si uniforma,ritm Vezi definitia »