Definita cuvantului eructație
ERUCTÁȚIE s.f. Eliminare de gaze sau de mici cantități de suc gastric prin esofag și cavitatea bucală; râgâială, râgâit. [Gen. -iei, var. eructațiune s.f. / < fr. éructation, cf. lat. eructatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eructație
ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie. Vezi definitia »
TELEONOMÍE s.f. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ♦ (Biol.) Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. [< fr. téléonomie, cf. gr. teleos – scop, nomos – lege]. Vezi definitia »
DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí. Vezi definitia »
ELECTROFOTOGRAFÍE s. f. 1. procedeu de obținere a fotografiilor prin efectul fotoelectric al luminii. 2. copiere a materialelor tipărite, în scopul multiplicării rapide. (< fr. électrophotographie) Vezi definitia »
JUNÍE s. f. (Înv.) Tinerețe. – June + suf. -ie. Vezi definitia »