RETROCESIÚNE s. f. act prin care se retrocedează ceva. ◊ asigurare încheiată din nou de un reasigurator, prin care transmite o parte din suma asigurată unei alte societăți. (< fr. rétrocession, lat. retrocessio) Vezi definitia »

DESCOMPÚNE vb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. ◊ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după fr. décomposer) Vezi definitia »

a ține (ceva) sub obroc expr. a ascunde ceva. Vezi definitia »

VOCAȚIÚNE, vocațiuni, s. f. V. vocație. Vezi definitia »

EVOCAȚIÚNE s.f. v. evocație. Vezi definitia »